Istoric

Asezarea geografica

Orasul Segarcea este situat in jumatatea sudica a judetului Dolj, la sud de municipiul Craiova, resedinta judetului, la o distanta de 37 km pe calea ferata Craiova – Calafat si 29 km pe soseaua judeteana Craiova – Bistret.

Din punct de vedere geografic, orasul Segarcea este situat la vest de raul Jiu, in campia Segarcei – subunitate a Campiei Centrale a Olteniei. Campia Segarcei este cuprinsa intre campul inalt Salcuta – Dranic, care este continuare spre sud a Podisului Getic (format din depozite vechi levantine, acoperite in cuaternar de loess, luturi roscate si depozite fluvio-lacustre) si Campia Macesului, campie joasa formata exclusiv din depozitele de terasa ale Dunarii de varsta cuaternara.

Prin estul localitatii trece meridianul de 23o 45′ latitudine estica, iar prin sud paralela de 44o latitudine nordica. Prin centrul localitatii trece curba de nivel de 100 m.

Conditii hidrogrologice

In baza terasei inalte a Dunarii apar numeroase izvoare cu debit de circa 4l/sec. Singura apa permanenta de suprafata este raul Desnatui (afluent al Dunarii) situat la aproximativ 6km vest de oras.

In intravilanul orasului este cuprinsa o suprafata stabila, in panta continua, reprezentand trecerea intre campul inalt Salcuta si terasele Dunarii.

Stratificatia contine prafuri nisipoase si pietrisuri cu nisip grosier la baza. Constructiile pot fi fundate direct in stratul prafos cu presiuni in limite economice.

Partea de vest a orasului (la sud-vest de parcul existent) prezinta o zona neconstruibila, cu pante si denivelari pronuntate, cu izvoare la piciorul de panta, unde se poate extinde parcul.

Intensitatea seismica – zona antiseismica „D”.

Conditii climatice

Orasul Segarcea se incadreaza intr-o zona cu climat temperat-continental cu o temperatura medie anuala de 11oC, o temperatura minima absoluta de -30oC si o temperatura maxima absoluta de 41oC.

Cantitatea medie a precipitatiilor este de circa 510mm/an. Cantitatea maxima de precipitatii a fost la Segarcea de peste 770mm iar cea minima de 255mm.

Durata medie a intervalului de timp fara inghet este de circa 220 zile. Numarul zilelor de vara cu temperaturi mai mari de 25oC inregistrate in perioada 15 mai – 15 septembrie este de circa 75 zile.

Vintul dominant are directia ENE-VSV.

Ca rezultat al conditiilor geo-climatice, solul caracteristic este cernoziom-levigat, foarte favorabil dezvoltarii agriculturii (cultura de vita de vie si culturi mari agricole).

Istoric

Originea cuvantului Segarcea provine din imbinarea a doua cuvinte: „seges” = camp, teren, pamant productiv in limba latina si „arcesitus” = cel cautat, cel dorit, cel visat.

Prin combinarea acestor doua cuvinte s-a ajuns la forma „Segarcea”, adica „Pamantul dorit”, sau „Pamanul mult visat” de acei fugari care ratacisera mult prin paduri.

Semnificatia cuvantului „Segarcea” ar putea fi, deci: sat indepartat, sat al oamenilor fugari, satul cel dorit, cel corespunzator dorintelor lor, avand o pozitie strategica si fiind inconjurat de terenuri roditoare.

Prima forma a numelui localitatii intalnita in documente a fost Segarcea. De-a lungul timpului localitatea a purtat diferite forme ale numelui Segarcea: Sigarcea, Sagarcea, Segarcea, Segarcea.

Descoperirea pe teritoriul localitatii Segarcea a unor obiecte: o moneda romana datand din timpul imparatului Hadrianus Augustus, doua fusaiole, un inel cu sigiliu ( o pasare de o rara subtilitate realizata doar din sase liniute) un cap de zimbru pirogravat pe os (despre care profesorul arheolog C. Nicolaescu – Plopsor spunea ca ar putea fi un unicat pentru tara noastra) – denota ca Segarcea a fost, indiscutabil, o veche asezare geto-dacica si o mare necropola romana.

Prima mentiune documentara despre existenta unei mosii la Segarccea este cea din actul din 10 iunie 1416, scris la Arges, in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Prin acest document, domnitorul intareste unor boieri mosiile. Printre boierii care au semnat actul se gaseste si un boier cu numele „Dragomir de la Segarcea”. Existenta unei mosii Segarcea, presupune si existenta unei comunitati umane care lucra pe aceasta mosie, comunitate care a format un sat ce a luat numele acestei mosi. Batranii spun ca, la inceput, satul se gasea in punctul denumit Valea Oanii.

Pe mosia Segarcea s-a afla un schit care, mai tarziu s-a transformat in manastire. Legenda spune ca o boieroaica pe nume Sultanica ar fi construit pe locul de azi al manastirii o bisericuta de lemn pentru a atrage pe mosia sa locuitorii din imprejurimi. Se presupune ca si populatia care-si ducea existenta in punctul Valea Oanii s-a mutat in jurul manastirii, pe mosia Segarcea, locul pe care este asezata astazi, localitatea Segarcea.

La 15 septembrie 1557 a fost emis la Targoviste, de catre cancelaria lui Patrascu cel Bun, un document prin care este amintita si localitatea Segarcea. Daca in anul 1415 se amintea doar de existenta unei mosii cu numele de Segarcea, iar in 1557 se aminteste si de existenta unei localitati cu numele de Segarcea, se poate trage concluzia ca satul ar fi .putut lua fiinta numai in acest interval de timp.

Principala ocupatie a locuitorilor acestor locuri era cresterea animalelor, in principal a oilor, dar si a cailor si a cornutelor.

In anul 1620, dupa afirmatia lui Nicolaie Iorga, satul Segarcea a fost daruit, impreuna cu manastirea Segarcea, patriarhiei din Alexandria.

Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea pricipala cultura a fost meiul, iar odata cu introducerea porumbului in cultura, acesta a devenit pricipala planta cultivata, folosita alaturi de grau, pentru alimentatie dar si pentru hrana animalelor. Locuitorii acestor timpuri se ocupau si cu cultivarea vitei-de-vie. Documente mai vechi ne lasa stire, bunaoara, ca in secolul al XVI-lea domnitorul Patrascu – tatal lui Mihai Viteazul- daruia, ca zestre, pamanturile Segarcei, fiicei sale Maria. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, terenurile viticole se inmultesc si ocupa suprafete din ce in ce mai mari.

In epoca fanariota, mai precis prin 1792 – se scrie in Anaforeaua Divanului – ca locuitorilor Segarcei si Garcenilor li se acorda dreptul sa organizeze targuri si balciuri, unde puteau comercializa produsele cerealiere, viticole precum si produsele animaliere.

La 1794, domnitorul Moruzzi acorda si Manastirii Segarcea dreptul de a tine balci pe mosia manastirii, in satul Segarcea.

Locuitorii asezarii Segarcea au fost rumani ai domnitorilor sau boierilor, putand fi vanduti odata cu mosia si care aveau obligatia principala fata de stapanul mosiei sa lucreze pamantul. Pamanturile manastirii erau lucrate pana la mijlocul secolului al XIX-lea, de robii tigani.

Mai tarziu, in oranduirea capitalista, principala ramura a economiei era agricultura, pamantul fiind lucrat de catre clacasi. Se cultivau graul si porumbul, iar in jurul manastirii se aflau intinse livezi de pomi fructiferi si plantatii de vii.

In anul 1854, clacasii din Segarcea s-au rasculat impotriva nedreptatilor la care erau supusi de catre administratia mosiei, amenintand cu spargerea satului.

Prin reforma agrara din 1864, taranii clacasi din Segarcea sunt impropietariti si eliberati de sarcinile feudale.

In Razboiul de Independenta de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea si-au adus o importanta contributie, fie prin participarea directa cu forte omenesi, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostasi si furaje pentru cai. Este demn de amintit ca printre jertfele omenesti ale acestui razboi se numara si ostasul Ion Mitrache, locuitor al Segarcei – primul ostas roman cazut in luptele de la Rahova. Pe teritoriul localitatii s-a aflat si un depozit de colectare a alimentelor pentru armata. #n urma participarii la razboi, au fost impropietarite peste 500 de familii de pe mosia Segarcea.

In aceasta perioada se preconiza infiintarea aici a unei comune, fapt ce nu s-a realizat deoarece, peste cativa ani, in 1884 se va infiinta Domeniul Coroanei Regale a Romaniei. Acest Domeniu a fost al doilea ca marime, dupa cel de la Banloc – Timis. Forta de munca pentru acest Domeniu era asigurata de locuitorii lipsiti de pamant sau cu pamant putin din Segarcea si din satele vecine.

La primul razboi mondial, locuitorii localitatii Segarcea si-au adus o contributie insemnata, dand numeroase jertfe pe campul de lupta. Drept dovada a acestui fapt sta Monumentul Eroilor ridicat in cinstea celor si-au dat viata in perioada 1916-1919.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial dintre anii 1939-1945, la Segarcea a fost concentrata Divizia a XIV-a Infanterie-Instructie, care in noaptea de 25-26 august 1944 a dus actiuni energice pentru oprirea si dezarmarea ostasilor germani, luand prizonieri un numar de 42 ofiteri si ostasi germani.

Pe teritoriul orasului Segarcea, in punctul numit „Aeroport”, in timpul razboiului s-a aflat un post de radio-ascultare si observare aeriana german.

Victoria asupra ocupantului german a adus schimbari radicale in viata localitatii Segarcea. Administratia Domeniului Coroanei a devenit proprietate de stat, transformata in IAS-ul Segarcea, care dupa Revolutia din decembrie 1989 a fost privatizat, devenind astazi S.C. Cervina S.A. Segarcea. In anul 1945 a fost infiintata Statiunea de Masini si Tractoare, s-au nationalizat moara de cereale, presa de ulei si depozitul de petrol.

In anul 1949 s-a terminat constructia silozului de cereale care, astazi poarta denumirea de S.C. Cerealcom S.A. Segarcea. Incepand cu anul 1950, localitatea Segarcea devine centru de raion.

Dupa noua impartire administrativa a Romaniei din 1968, ca urmare a dezvoltarii sale anterioare, localitatea Segarcea capata statutul de oras. Dupa aceasta data, Segarcea devine un puternic centru industrial, comercial, civic, cultural si important centru de tranzitie rutiera.

Sari la conținut